Blestemul.
Eram atat de fericită că nu aveam pe nimeni în minte. Eram liberă ca pasărea din înaltul cerului. Mă simțeam împăcată cu singurătatea mea ,iar in jurul meu se aflau doar amintiri care nu mor. Dar trebuia să se întîmple în viața mea o furtună. Din păcate m-a pălit fulgerul iubirii. Ahh.. am fost în comă o săptămană după lovitura aceea. Mi-am revenit, încerc să mă pun pe picioare, dar cad jos, căci iubirea mă trage spre ea. S-a început o luptă grea între mine și ea. Caștigătorul sper să fiu eu. Iubirea e dură, mă minte că e dulce, apoi mă înjunghie în inimă. Dar la naiba.. știe să se joace cu mine și să manipuleze atat de bine. Iar cind vine noaptea trimite amintirile mele cele mai frumoase să mă bantuie. Poate fi oare acesta un blestem?